Laborator fulger cu minge

fulger cu minge (eterodinamica) este un vortex șurub toroidal de eter slab comprimat, separat de un strat limită de eter de eterul înconjurător. Energia fulgerului cu minge este energia eterului care curge în corpul fulgerului.

fulger cu minge (eterodinamică populară) este o singură masă mică, strălucitoare, relativ stabilă, care se observă în atmosferă, plutind în aer și mișcându-se odată cu curenții de aer, conținând o mare energie în corpul său, dispărând în liniște sau cu zgomot mare, cum ar fi o explozie, și fără a părăsi după dispariția ei orice urme materiale, altele decât cele pe care ea a reușit să o provoace. În mod obișnuit, apariția fulgerelor cu bile este asociată cu fenomene de furtună și fulgerele liniare naturale. Dar acest lucru este opțional.

Înțeles din surse diferite

fulger cu minge (wikipedia)- un fenomen natural rar care arată ca o formațiune luminoasă care plutește în aer. Până în prezent, nu a fost prezentată nicio teorie fizică unificată a apariției și cursului acestui fenomen; există și teorii științifice care reduc fenomenul la halucinații. Există multe ipoteze care explică fenomenul, dar niciuna nu a primit recunoaștere absolută în mediul academic. În condiții de laborator, fenomene similare, dar de scurtă durată au fost obținute de mai mulți căi diferite, așa că întrebarea despre natura fulgerului cu minge rămâne deschisă. De la începutul secolului al XXI-lea, nu a fost creată o singură instalație experimentală în care acest fenomen natural să fie reprodus artificial în conformitate cu descrierile martorilor oculari care observă fulgerul cu minge.
Se crede pe scară largă că fulgerul cu minge este un fenomen de origine electrică, de natură naturală, adică este un tip special de fulger care există de mult timp și are forma unei bile capabile să se deplaseze pe o traiectorie imprevizibilă, uneori surprinzător pentru martorii oculari.

Cazuri cunoscute

Cazuri cunoscute de fulgere cu bile:

• Un caz în care fulgerul cu bile sare din senin dintr-o priză obișnuită, de la un starter magnetic montat pe un strung.
• Se întâmplă apariție bruscă minge fulgerând pe aripa unei aeronave zburătoare și mișcându-se constant de-a lungul aripii de la capătul acesteia până la fuzelaj. Capacitatea fulgerului cu bile de a se lipi de metale se explică prin prezența unui gradient de viteză în fluxurile de eter în apropierea metalului și, în legătură cu aceasta, o scădere a presiunii eterului dintre corpul fulgerului și metal. Același lucru explică lift fulger. Fluxurile de eter excită moleculele de gaz, care încetează să strălucească imediat ce părăsesc corpul fulgerului.
• Un caz trist de fulger cu bile care apar în plină zi și pe vreme calmă, senină, în munți la mare altitudine. Fulgerul cu minge, care a apărut de nicăieri, i-a atacat pe oamenii care dormeau în cort și au început să-i „mușcă”, provocând arsuri semnificative. Ea ridică pătura de lână, împrăștiind peste ea un foc albăstrui, apoi, așa cum era de așteptat, dispăru, fără a lăsa urme în urmă.

Ipoteze

Au fost create un număr semnificativ de ipoteze cu privire la natura și structura fulgerului cu minge, cum ar fi:

• un nor luminos de ioni de aer alimentat din exterior;
• teorii plasmatice și chimice;
• ipoteze de cluster (fulgerul este format din clustere - învelișuri de hidratare de ioni)
• și chiar sugestia că fulgerul cu minge este format din antimaterie și este controlat de civilizații extraterestre.

Dezavantajul comun al tuturor astfel de teorii, ipoteze și modele de fulger cu minge este că nu explică toate proprietățile sale în agregat.

Proprietățile fulgerului cu minge

Proprietăți bazate pe observații comportamentale

• Dimensiunea fulgerului stabil cu bile variază de la câțiva la zeci de centimetri.
• Forma este sferică sau în formă de pară, dar uneori vagă, sub forma unui obiect adiacent.
• Luminozitate strălucitoare vizibilă în timpul zilei.
• Conținut ridicat de energie - 10 3 -10 7 J (o dată fulgerul cu minge, după ce a urcat într-un butoi de apă, a evaporat 70 kg de apă).
• Greutate specifică care coincide practic cu greutatea specifică a aerului în zona de apariție (fulgerul cu bile plutește liber în aer la orice altitudine);
• Abilitatea de a se lipi de obiecte metalice.
• Capacitatea de a pătrunde într-un dielectric, în special prin sticlă.
• Capacitatea de a deforma și de a pătrunde în încăperi prin deschideri mici, cum ar fi găurile cheilor, precum și prin pereți, de-a lungul liniilor de sârmă etc.
• Capacitatea de a exploda spontan sau la contactul cu un obiect.
• Abilitatea de a ridica și de a muta diverse obiecte.

Proprietăți bazate pe modelul vortex de eter

• Mișcarea închisă cu vortex este singura modalitate de a localiza energia într-un mediu gazos. ÎN în acest caz, energia cinetică de rotație a pereților vortexului. Deoarece vortexul există prin echilibrarea presiunii externe, acesta va fi comprimat de mediu, crescând viteza de rotație. Acest lucru se va întâmpla până când forța centrifugă care acționează asupra amerilor este egală cu forța de presiune externă a eterului. Obținem astfel un vortex compactat critic cu o densitate mare de energie.
• Mișcarea toroidală este foarte stabilă la compactarea critică. La viteze mari de rotație, se formează un strat de suprafață în care vâscozitatea scade brusc. Acest fenomen acționează ca un rulment, reducând pierderile în timpul rotației vortexului.
• Deoarece, după cum credem, atât fenomenele BL, cât și cele electromagnetice sunt de natură eter-dinamică, prezența proprietăților electromagnetice în fulgerul cu bile nu este surprinzătoare. Mai mult, vortexurile toroidale au propriul moment magnetic și o axă de simetrie. Aceasta duce la faptul că BL-urile sunt orientate de câmpuri externe, adică de tuburi vortex și se deplasează de-a lungul lor, ca pe șine (cu putere suficientă câmpuri).
• Deoarece particulele de eter au dimensiuni cu zeci de ordine de mărime mai mici decât particulele de materie, vârtejurile macroscopice de eter pot trece cu ușurință prin obiecte materiale, la fel ca vântul printr-o pădure rară. În acest caz însă, în substanțe vor fi induși curenți turbionari puternici (în funcție de compoziție), care, împreună cu alte fenomene, vor duce la degajare puternică de căldură.
• Câmpurile electrice și magnetice puternice ale vortexului eteric ionizează moleculele de gaz, aducând gazele într-o stare de plasmă. Sinteza elementelor este posibilă și datorită prezenței mișcărilor vortex.
• Datorită câmpurilor electromagnetice puternice, fulgerul cu bile induce curenți turbionari în metale, care pot duce la epuizarea și dizolvarea energiei. Dar, în cele mai multe cazuri, cu o încălcare spontană a integrității vortexului, energia acumulată în acesta va fi eliberată sub formă de radiație electromagnetică (toroidul macroscopic se va prăbuși și energia sa de rotație se va transforma în multe toroide microscopice-particule și vortex). căi-fotoni).

✅ Comentariile cititorilor

Recenzii anonime

Exprimă-ți opinia! Este gratuit, sigur, fără înregistrare și fără publicitate.

Fulgerul cu bile sunt așa-numitele cheaguri de plasmă care se formează în timpul furtunilor. Dar adevărata natură Formarea acestor bile de foc nu permite oamenilor de știință să ofere o explicație solidă pentru efectele neașteptate și foarte înspăimântătoare care, de regulă, se formează atunci când apar fulgere cu bile.

Apariția „diavolului”

Multă vreme, oamenii au crezut că zeitatea mitică Zeus se află în spatele erupției de tunete și fulgere. Dar cele mai misterioase au fost fulgerele bile, care au apărut extrem de rar și evaporate în mod neașteptat, lăsând doar cele mai teribile povești ale originii lor.

Prima apariție a fulgerului cu minge a fost atestată în descrierea unuia dintre cele mai tragice incidente, petrecut la 21 octombrie 1638. Fulgerul cu minge a zburat literalmente prin fereastră în biserica din satul Widecombe Moor cu viteză mare. Martorii oculari au spus că o minge de foc sclipitoare cu un diametru de peste doi metri, încă de neînțeles pentru ei, a doborât cumva câteva pietre și bârne de lemn din zidurile bisericii.

Dar mingea nu s-a oprit aici. Mai mult, această minge de foc a spart bănci de lemn în jumătate și, de asemenea, a spart multe ferestre și apoi a umplut camera cu fum gros, cu miros de un fel de sulf. Dar locuitorii locali care venea la biserică la slujbă se aştepta la alta nu foarte o surpriza placuta. Mingea s-a oprit pentru câteva secunde și apoi s-a împărțit în două părți, două bile de foc. Unul dintre ele a zburat pe fereastră, iar celălalt a dispărut în clădirea bisericii.

După incident, patru persoane au murit, iar aproximativ şaizeci de săteni au fost grav răniţi. Acest incident a fost numit „venirea diavolului”, în care enoriașii care jucau cărți în timpul predicii erau învinuiți.

Groaza si frica

Fulgerul cu bile nu are întotdeauna formă sferică; puteți găsi și fulgere ovale, în formă de picătură și în formă de tijă, a căror dimensiune poate varia de la câțiva centimetri la câțiva metri.

Fulgerul cu minge este adesea observat dimensiuni mici. În natură, puteți găsi minge roșu fulger, galben-roșu, complet galben și, în cazuri rare, alb sau verde. Uneori, fulgerul cu minge se comportă destul de inteligent, plutește în aer, iar uneori se poate opri brusc fără niciun motiv, apoi zboară cu forță în absolut orice obiect sau persoană și se descarcă complet în el.

Mulți martori susțin că în timpul zborului mingea de foc scoate un sunet liniștit, perceptibil, asemănător cu un șuierat. Și apariția fulgerului cu minge este de obicei însoțită de miros de ozon sau sulf.

Atingerea fulgerelor cu minge este strict interzisă! Astfel de cazuri s-au terminat cu arsuri grave și chiar pierderea conștienței persoanei. Oamenii de știință susțin că acest fenomen natural de neînțeles poate chiar ucide o persoană cu descărcarea sa electrică.

În 1753, profesorul de fizică Georg Richmann a murit din cauza fulgerelor cu minge în timpul unui experiment cu electricitate. Această moarte a șocat pe toată lumea și i-a făcut să se întrebe ce este de fapt fulgerul cu minge și de ce apare chiar în natură?

Martorii observă adesea că atunci când văd fulgerul cu minge, simt un sentiment de groază care, în opinia lor, îi inspiră fulgerul cu minge. După ce se întâlnesc cu această minge de foc pe drum, martorii oculari experimentează un sentiment de depresie și dureri de cap severe, care pot să nu dispară pentru o perioadă foarte lungă de timp și niciun analgezic nu ajută.

Experiența oamenilor de știință

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că fulgerul cu bile nu are asemănări cu fulgerul obișnuit, deoarece pot fi observate pe vreme senină și uscată, inclusiv iarna.

Au apărut multe modele teoretice care descriu însăși originea și evoluția directă a fulgerului cu minge. Astăzi numărul lor este de peste patru sute.

Principala dificultate a acestor teorii este că toate modelele teoretice sunt recreate folosind diverse experimente, doar cu unele limitări. Dacă oamenii de știință încep să echivaleze mediul creat artificial cu cel natural, atunci rezultatul este doar un anumit „plasmoid” care trăiește câteva secunde, dar nimic mai mult, în timp ce fulgerul natural cu minge trăiește o jumătate de oră, în timp ce se mișcă constant, plutind, urmărind oamenii complet dintr-un motiv necunoscut, și, de asemenea, trece prin pereți și poate chiar exploda, așa că modelul și realitatea sunt încă departe unul de celălalt.

Presupunere

Oamenii de știință au descoperit că, pentru a afla adevărul, este necesar să se prindă și, de asemenea, să se efectueze un studiu amănunțit al fulgerului cu minge direct în câmp deschis, curând dorința oamenilor de știință s-a împlinit. 23 iulie 2012 la o dată ulterioară dupa-amiaza mingea de foc a fost prinsă folosind două spectrometre care au fost instalate direct pe platoul tibetan. Fizicienii din China care au efectuat studiul au reușit să înregistreze în câteva secunde strălucirea produsă de fulgerul cu minge adevărată.

Oamenii de știință au reușit să facă o descoperire incredibilă: în comparație cu spectrul fulgerului simplu familiar ochiului uman, care conține în principal linii de azot ionizat, spectrul fulgerului natural s-a dovedit a fi complet saturat cu vene de fier, precum și calciu si siliciu. Toate aceste elemente acționează ca componente principale ale solului.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că în interiorul fulgerului are loc un proces de ardere a particulelor de sol care au fost aruncate în aer printr-o simplă lovitură de furtună.

În același timp, cercetătorii chinezi spun că secretul fenomenului a fost dezvăluit prematur. Să presupunem că în centrul fulgerului bilă în sine, particulele de sol ard. Cum se explică capacitatea fulgerului de a trece prin pereți sau efectul emoțiilor asupra oamenilor? Apropo, au existat cazuri când fulgere cu bile au apărut chiar în interiorul submarinelor. Atunci cum poate fi explicat acest lucru?

Toate acestea sunt încă învăluite în mister și nici măcar oamenii de știință nu au reușit să explice fenomenul fulgerului cu minge de mulți ani sau chiar secole. Va rămâne acest mister cu adevărat nerezolvat de lumea științifică?

EXISTĂ FULGERUL BILULUI?

In spate poveste lungă studiind fulgerul cu minge cu cele mai multe întrebări frecvente nu au existat întrebări despre cum se formează această minge sau care sunt proprietățile ei, deși aceste probleme sunt destul de complexe. Dar cel mai adesea se punea întrebarea: „Există cu adevărat fulgerul cu minge?” Acest scepticism persistent se datorează în mare măsură dificultăților întâmpinate în încercarea de a studia experimental fulgerul cu minge folosind metodele existente, precum și lipsei unei teorii care să ofere o explicație suficient de completă sau chiar satisfăcătoare a acestui fenomen.

Cei care neagă existența fulgerului cu minge explică relatările despre acesta prin iluzii optice sau prin identificarea eronată a altor corpuri luminoase naturale cu acesta. Adesea, cazurile de posibilă apariție a fulgerelor cu bile sunt atribuite meteorilor. În unele cazuri, fenomenele descrise în literatură ca fulgere cu bile se pare că erau de fapt meteoriți. Cu toate acestea, traseele de meteoriți sunt observate aproape invariabil ca linii drepte, în timp ce traseul caracteristic fulgerului cu bile, dimpotrivă, este cel mai adesea curbat. Mai departe, fulgerele cu bile apar, cu foarte rare excepții, în timpul furtunilor, în timp ce meteorii au fost observați în astfel de condiții doar întâmplător. O descărcare obișnuită de fulger, a cărei direcție a canalului coincide cu linia vizuală a observatorului, poate părea a fi o minge. Ca urmare, poate apărea o iluzie optică - lumina orbitoare a blițului rămâne în ochi ca imagine, chiar și atunci când observatorul schimbă direcția liniei de vedere. Acesta este motivul pentru care s-a sugerat că imaginea falsă a mingii pare să se miște pe o traiectorie complexă.

În prima discuție detaliată a problemei fulgerului cu minge Arago (Dominique François Jean Arago - fizician și astronom francez care a publicat prima lume literatura stiintifica lucrare detaliată despre fulgerul cu minge, care rezumă cele 30 de observații ale martorilor oculari pe care le-a colectat, care au marcat începutul studiului acestui fenomen natural) a atins această problemă. Pe lângă o serie de observații aparent de încredere, el a observat că un observator care vede mingea coborând dintr-un anumit unghi din lateral nu poate experimenta o iluzie optică precum cea descrisă mai sus. Argumentele lui Arago i s-au părut aparent destul de convingătoare lui Faraday: în timp ce respingea teoriile conform cărora fulgerul cu minge este o descărcare electrică, el a subliniat că nu a negat existența acestor sfere.

La 50 de ani de la publicarea recenziei lui Arago despre problema fulgerului cu minge, s-a sugerat din nou că depozitare pe termen lung imaginea fulgerului obișnuit care se mișcă direct către observator, iar Lord Kelvin în 1888 la o întâlnire a Asociației Britanice pentru Avansarea Științei a susținut că fulgerul cu bile este o iluzie optică generată lumină puternică. Faptul că multe rapoarte citau aceleași dimensiuni ale fulgerului cu bile a fost atribuit faptului că această iluzie a fost asociată cu un punct orb în ochi.

O dezbatere între susținătorii și oponenții acestor puncte de vedere a avut loc la o reuniune a Academiei Franceze de Științe în 1890. Tema unuia dintre rapoartele înaintate Academiei a fost numeroasele sfere luminoase care apăreau în tornade și semănau cu fulgerul cu bile. Aceste sfere luminoase au zburat în case prin coșuri, au făcut găuri rotunde în ferestre și, în general, au arătat foarte proprietăți neobișnuite, atribuit fulgerului cu minge. După raport, unul dintre membrii Academiei a notat că proprietăți uimitoare fulgerul cu minge, despre care s-a discutat, ar trebui luate în mod critic, deoarece observatorii se pare că au devenit victime iluzii optice. Într-o discuție aprinsă, observațiile făcute de țărani needucați au fost declarate nedemne de atenție, după care fostul împărat al Braziliei, membru străin al Academiei, care a fost prezent la întâlnire, a declarat că și el a văzut fulgerul mingii. .

Multe rapoarte despre sfere luminoase naturale au fost explicate prin faptul că observatorii au confundat, din greșeală, luminile Sf. cu fulgere cu minge. Elma. Luminile Sf. Elma este o zonă luminoasă relativ frecvent observată, formată de o descărcare corona la capătul unui obiect împământat, să zicem un stâlp. Ele apar atunci când puterea câmpului electric atmosferic crește semnificativ, de exemplu în timpul unei furtuni. În special când câmpuri puternice, care apar adesea în apropierea vârfurilor muntoase, această formă de descărcare poate fi observată pe orice obiect care se ridică deasupra solului, și chiar pe mâinile și capetele oamenilor. Totuși, dacă considerăm că sferele în mișcare sunt luminile Sf. Elm, atunci trebuie să presupunem că câmpul electric se deplasează continuu de la un obiect, jucând rolul unui electrod de descărcare, la un alt obiect similar. Ei au încercat să explice mesajul că o astfel de minge se mișcă peste un rând de brazi spunând că peste acești copaci trecea un nor cu un câmp asociat. Susținătorii acestei teorii au considerat luminile lui St. Elma și toate celelalte bile de lumină s-au separat de punctul lor inițial de atașare și au zburat prin aer. Deoarece o descărcare corona necesită în mod necesar prezența unui electrod, separarea unor astfel de bile de un vârf împământat indică faptul că vorbim despre un alt fenomen, poate o formă diferită de descărcare. Există mai multe rapoarte de bile de foc care au fost inițial localizate pe puncte care acționau ca electrozi și apoi s-au mișcat liber în modul descris mai sus.

În natură au fost observate și alte obiecte luminoase, care uneori au fost confundate cu fulgere cu minge. De exemplu, borcanul este o pasăre insectivoră nocturnă, de pene ale cărei pene se lipesc uneori din scobitura în care cuibărește insecte luminoase putrede, zboară în zig-zag deasupra solului, înghițind insecte; de la o oarecare distanță poate fi confundat cu fulgerul cu minge.

Faptul că în fiecare caz concret fulgerul cu minge se poate dovedi a fi altceva este un argument foarte puternic împotriva existenței sale. Un important cercetător al curenților de înaltă tensiune a remarcat odată că, timp de mulți ani, observând furtunile și fotografiandu-le panoramic, nu văzuse niciodată fulgere cu bile. În plus, atunci când vorbea cu presupuși martori oculari ai fulgerului cu minge, acest cercetător a fost întotdeauna convins că observațiile lor ar putea avea o interpretare diferită și complet justificată. Resurgența constantă a unor astfel de argumente subliniază importanța observațiilor detaliate și fiabile ale fulgerului cu minge.

Cel mai adesea, observațiile pe care se bazează cunoștințele despre fulgerul cu bile au fost puse la îndoială deoarece aceste bile misterioase au fost văzute doar de oameni care nu aveau nicio pregătire științifică. Această opinie s-a dovedit a fi complet greșită. Apariția fulgerului cu minge a fost observată de la o distanță de doar câteva zeci de metri de un om de știință, angajat al unui laborator german care studia electricitatea atmosferică; fulgerul a fost observat și de un angajat al Observatorului Meteorologic Central din Tokyo. Fulgerul cu minge a fost asistat și de un meteorolog, fizicieni, un chimist, un paleontolog, directorul unui observator meteorologic și mai mulți geologi. Printre oamenii de știință de diferite specialități, fulgerele cu minge au fost văzute mai des și astronomii au raportat despre el.

În cazuri foarte rare, când au apărut fulgere cu bile, un martor ocular a putut obține fotografii. Aceste fotografii, precum și alte informații referitoare la fulgerul cu minge, au primit adesea o atenție insuficientă.

Informațiile colectate i-au convins pe majoritatea meteorologilor că scepticismul lor este nefondat. Pe de altă parte, nu există nicio îndoială că mulți oameni de știință care lucrează în alte domenii au o viziune negativă, atât din cauza scepticismului intuitiv, cât și a indisponibilității datelor despre fulgerul cu minge.

După cum se întâmplă adesea, studiul sistematic al fulgerelor cu minge a început cu negarea existenței lor: la începutul secolului al XIX-lea, toate observațiile împrăștiate cunoscute până atunci erau recunoscute fie ca misticism, fie cel mai bun scenariu iluzie optica.

Dar deja în 1838, o recenzie compilată de celebrul astronom și fizician Dominique Francois Arago a fost publicată în Anuarul Biroului francez de longitudine geografice.

Ulterior, el a devenit inițiatorul experimentelor lui Fizeau și Foucault pentru măsurarea vitezei luminii, precum și al lucrării care l-a condus pe Le Verrier la descoperirea lui Neptun.

Pe baza descrierilor cunoscute atunci ale fulgerelor cu minge, Arago a ajuns la concluzia că multe dintre aceste observații nu puteau fi considerate o iluzie.

În cei 137 de ani care au trecut de la publicarea revistei lui Arago, au apărut noi relatări și fotografii ale martorilor oculari. Au fost create zeci de teorii, extravagante și ingenioase, care au explicat unele proprietăți cunoscute fulger de minge, și cele care nu au rezistat criticilor elementare.

Faraday, Kelvin, Arrhenius, fizicienii sovietici Ya. I. Frenkel și P. L. Kapitsa, mulți chimiști celebri și, în cele din urmă, specialiști de la Comisia Națională Americană pentru Astronautică și Aeronautică NASA au încercat să exploreze și să explice acest fenomen interesant și formidabil. Iar fulgerele cu bile continuă să rămână în mare parte un mister până în zilele noastre.

Probabil că este greu de găsit un fenomen despre care informațiile ar fi atât de contradictorii. Există două motive principale: acest fenomen este foarte rar, iar multe observații sunt efectuate într-o manieră extrem de necalificată.

Este suficient să spunem că meteorii mari și chiar păsările au fost confundați cu fulgere cu minge, praful de cioturi putrezite, strălucitoare în întuneric, lipite de aripile lor. Și totuși, există aproximativ o mie de observații fiabile ale fulgerelor cu bile descrise în literatură.

Ce fapte ar trebui să conecteze oamenii de știință? teorie unificată pentru a explica natura apariției fulgerului cu bile? Ce restricții impun observațiile imaginației noastre?

Primul lucru de explicat este: de ce apare frecvent fulgerele cu minge dacă apare frecvent sau de ce apare rar dacă apare rar?

Cititorul să nu fie surprins de această frază ciudată - frecvența de apariție a fulgerelor cu minge este încă o problemă controversată.

Și, de asemenea, trebuie să explicăm de ce fulgerul cu minge (nu se numește așa degeaba) are de fapt o formă care este de obicei aproape de o minge.

Și pentru a demonstra că este, în general, legat de fulger - trebuie spus că nu toate teoriile asociază apariția acestui fenomen cu furtuni - și nu fără motiv: uneori apare pe vreme senină, la fel ca și alte fenomene de furtună, pt. de exemplu, luminează Sfântul Elmo.

Aici este potrivit să ne amintim descrierea unei întâlniri cu fulgerul cu minge dată de remarcabilul observator al naturii și om de știință Vladimir Klavdievich Arseniev, un cercetător celebru al taiga din Orientul Îndepărtat. Această întâlnire a avut loc în munții Sikhote-Alin într-o zi senină. lumina lunii. Deși mulți dintre parametrii fulgerului observați de Arseniev sunt tipici, astfel de cazuri sunt rare: fulgerul cu minge apare de obicei în timpul unei furtuni.

În 1966, NASA a distribuit un chestionar pentru două mii de oameni, a cărui prima parte a pus două întrebări: „Ai văzut fulgerul cu minge?” și „Ați văzut un fulger liniar în imediata vecinătate?”

Răspunsurile au făcut posibilă compararea frecvenței de observare a fulgerelor cu minge cu frecvența de observare a fulgerelor obișnuite. Rezultatul a fost uimitor: 409 din 2 mii de oameni au văzut un fulger liniar de la o distanță apropiată și de două ori mai puțin au văzut un fulger cu minge. A existat chiar și o persoană norocoasă care a întâlnit Ball Lightning 8 încă o dată o dovadă indirectă că acesta nu este deloc un fenomen atât de rar pe cât se crede în mod obișnuit.

Analiza celei de-a doua părți a chestionarului a confirmat multe fapte cunoscute anterior: fulgerul cu minge are un diametru mediu de aproximativ 20 cm; nu strălucește foarte puternic; culoarea este cel mai adesea roșu, portocaliu, alb.

Este interesant faptul că chiar și observatorii care au văzut fulgerul cu minge aproape nu au simțit adesea radiația termică, deși arde la contact direct.

Un astfel de fulger există de la câteva secunde până la un minut; poate pătrunde în încăperi prin găuri mici, restabilindu-și apoi forma. Mulți observatori raportează că aruncă câteva scântei și se rotește.

De obicei plutește la mică distanță de sol, deși a fost văzut și în nori. Uneori fulgerul cu minge dispare în liniște, dar uneori explodează, provocând distrugeri vizibile.

Proprietățile deja enumerate sunt suficiente pentru a deruta cercetătorul.

Ce substanță ar trebui să fie, de exemplu, fulgerul cu minge dacă nu zboară rapid, cum ar fi balon Frații Montgolfier, plini de fum, deși încălziți, macar, până la câteva sute de grade?

Nici despre temperatură nu este totul clar: judecând după culoarea strălucirii, temperatura fulgerului nu este mai mică de 8.000°K.

Unul dintre observatori, chimist de profesie familiarizat cu plasma, a estimat această temperatură la 13.000-16.000°K! Dar fotometria urmei fulgerului lăsată pe filmul fotografic a arătat că radiația iese nu numai de pe suprafața sa, ci și din întregul volum.

Mulți observatori raportează, de asemenea, că fulgerul este translucid și contururile obiectelor pot fi văzute prin el. Aceasta înseamnă că temperatura sa este mult mai scăzută - nu mai mult de 5.000 de grade, deoarece cu o încălzire mai mare un strat de gaz gros de câțiva centimetri este complet opac și radiază ca un corp complet negru.

Faptul că fulgerul cu minge este destul de „rece” este evidențiat și de efectul termic relativ slab pe care îl produce.

Fulgerul cu minge transportă multă energie. În literatură, totuși, există adesea estimări umflate în mod deliberat, dar chiar și o cifră realistă modestă - 105 jouli - pentru fulger cu un diametru de 20 cm este foarte impresionantă. Dacă o astfel de energie ar fi cheltuită numai pe radiații luminoase, ar putea străluci timp de multe ore.

Atunci când un fulger cu minge explodează, se poate dezvolta o putere de un milion de kilowați, deoarece această explozie are loc foarte repede. Adevărat, oamenii pot crea explozii și mai puternice, dar în comparație cu sursele de energie „calme”, comparația nu va fi în favoarea lor.

În special, capacitatea energetică (energie pe unitatea de masă) a fulgerului este semnificativ mai mare decât cea a bateriilor chimice existente. Apropo, dorința de a învăța cum să acumuleze energie relativ mare într-un volum mic a atras mulți cercetători către studiul fulgerului cu minge. Este prea devreme să spunem în ce măsură aceste speranțe pot fi justificate.

Dificultatea de a explica astfel de proprietăți contradictorii și diverse a condus la faptul că vederi existente pe natura acestui fenomen, se pare, toate posibilitățile imaginabile au fost epuizate.

Unii oameni de știință cred că fulgerul primește în mod constant energie din exterior. De exemplu, P. L. Kapitsa a sugerat că aceasta apare atunci când este absorbit un fascicul puternic de unde radio decimetrice, care pot fi emise în timpul unei furtuni.

În realitate, pentru formarea unui cheag ionizat, cum ar fi fulgerul cu bile în această ipoteză, este necesară existența unei unde staționare de radiație electromagnetică cu o putere de câmp foarte mare la antinoduri.

Condițiile necesare pot fi realizate foarte rar, astfel încât, potrivit lui P. L. Kapitsa, probabilitatea de a observa fulgerul cu minge într-un loc dat (adică unde se află un observator de specialitate) este practic nulă.

Uneori se presupune că fulgerul cu minge este partea luminoasă a unui canal care leagă norul de pământ, prin care circulă un curent mare. Figurat vorbind, din anumite motive i se atribuie rolul singurei secțiuni vizibile a unui fulger liniar invizibil. Această ipoteză a fost exprimată pentru prima dată de americanii M. Yuman și O. Finkelstein, iar mai târziu au apărut câteva modificări ale teoriei dezvoltate de ei.

Dificultatea generală a tuturor acestor teorii este că ele presupun existența unor fluxuri de energie pe o perioadă lungă de timp în extrem densitate mareși tocmai din această cauză fulgerul cu minge este sortit „poziției” unui fenomen extrem de improbabil.

În plus, în teoria lui Yuman și Finkelstein, este dificil de explicat forma fulgerului și dimensiunile sale observate - diametrul canalului fulgerului este de obicei de aproximativ 3-5 cm, iar fulgerul cu minge poate fi găsit până la un metru în diametru.

Există destul de multe ipoteze care sugerează că fulgerul în sine este o sursă de energie. Au fost inventate cele mai exotice mecanisme de extragere a acestei energii.

Un exemplu de astfel de exotism este ideea lui D. Ashby și K. Whitehead, conform căreia fulgerul cu bile se formează în timpul anihilării boabelor de praf de antimaterie care cad în straturile dense ale atmosferei din spațiu și apoi sunt duse de un descarcarea fulgerelor lineare la sol.

Această idee ar putea fi susținută teoretic, dar, din păcate, nici o particulă de antimaterie potrivită nu a fost descoperită până acum.

Cel mai adesea, diferite reacții chimice și chiar nucleare sunt folosite ca sursă ipotetică de energie. Dar este dificil de explicat forma sferică a fulgerului - dacă reacțiile au loc într-un mediu gazos, atunci difuzia și vântul vor duce la îndepărtarea „substanței de furtună” (termenul lui Arago) dintr-o minge de douăzeci de centimetri în câteva secunde și deformează-l chiar mai devreme.

În cele din urmă, nu există o singură reacție despre care se știe că are loc în aer cu eliberarea de energie necesară pentru a explica fulgerul cu minge.

Acest punct de vedere a fost exprimat de multe ori: fulgerul cu minge acumulează energia eliberată atunci când este lovit de un fulger liniar. Există, de asemenea, multe teorii bazate pe această presupunere, revizuire detaliată pot fi găsite în populara carte a lui S. Singer „The Nature of Ball Lightning”.

Aceste teorii, ca multe altele, conțin dificultăți și contradicții, care au primit o atenție considerabilă atât în ​​literatura serioasă, cât și în cea populară.

Ipoteza clusterului fulgerului cu minge

Să vorbim acum despre ipoteza relativ nouă, așa-numita cluster a fulgerului cu minge, care este dezvoltată în anul trecut unul dintre autorii acestui articol.

Să începem cu întrebarea, de ce fulgerul are forma unei mingi? ÎN vedere generala Nu este dificil să răspunzi la această întrebare - trebuie să existe o forță capabilă să țină împreună particulele „substanței furtunii”.

De ce o picătură de apă este sferică? Tensiunea superficială îi conferă această formă.

Tensiunea de suprafață dintr-un lichid apare deoarece particulele sale - atomi sau molecule - interacționează puternic între ele, mult mai puternic decât cu moleculele gazului din jur.

Prin urmare, dacă o particulă se găsește în apropierea interfeței, atunci o forță începe să acționeze asupra ei, având tendința de a întoarce molecula la adâncimea lichidului.

In medie energie kinetică particulele lichide sunt aproximativ egale energie medie interacțiunile lor, motiv pentru care moleculele lichide nu se despart. În gaze, energia cinetică a particulelor depășește atât de mult energie potențială interacțiune, că particulele se dovedesc a fi practic libere și nu este nevoie să vorbim despre tensiunea superficială.

Dar fulgerul cu minge este un corp asemănător gazului, iar „substanța furtună” are totuși tensiune superficială - de unde și forma sferică pe care o are cel mai adesea. Singura substanță care ar putea avea astfel de proprietăți este plasma, un gaz ionizat.

Plasma constă din ioni pozitivi și negativi și electroni liberi, adică particule încărcate electric. Energia de interacțiune dintre ele este mult mai mare decât între atomii unui gaz neutru, iar tensiunea superficială este în mod corespunzător mai mare.

Cu toate acestea, relativ temperaturi scăzute- să zicem, la 1.000 de grade Kelvin - și la presiunea atmosferică normală, fulgerul cu bile de plasmă ar putea exista doar pentru miimi de secundă, deoarece ionii se recombină rapid, adică se transformă în atomi și molecule neutre.

Acest lucru contrazice observațiile - fulgerul cu minge trăiește mai mult. La temperaturi mari- 10-15 mii de grade - energia cinetică a particulelor devine prea mare, iar fulgerul bilei ar trebui pur și simplu să se destrame. Prin urmare, cercetătorii trebuie să folosească agenți puternici pentru a „prelungi durata de viață” a fulgerului, menținându-l cel puțin câteva zeci de secunde.

În special, P. L. Kapitsa a introdus în modelul său o undă electromagnetică puternică capabilă să genereze în mod constant plasmă nouă la temperatură joasă. Alți cercetători, sugerând că plasma fulgerului este mai fierbinte, au trebuit să descopere cum să țină o minge din această plasmă, adică să rezolve o problemă care nu a fost încă rezolvată, deși este foarte importantă pentru multe domenii ale fizicii și tehnologiei.

Dar dacă luăm o cale diferită - introducem în model un mecanism care încetinește recombinarea ionilor? Să încercăm să folosim apă în acest scop. Apa este un solvent polar. Molecula sa poate fi considerată aproximativ ca un baston, al cărui capăt este încărcat pozitiv, iar celălalt încărcat negativ.

Apa se atașează de ionii pozitivi cu un capăt negativ și de ionii negativi cu un capăt pozitiv, formând un strat protector - o înveliș de solvație. Poate încetini dramatic recombinarea. Ionul împreună cu învelișul său de solvație se numește cluster.

Așa că ajungem în sfârșit la ideile principale ale teoriei cluster: atunci când fulgerul liniar este descărcat, are loc ionizarea aproape completă a moleculelor care alcătuiesc aerul, inclusiv a moleculelor de apă.

Ionii rezultați încep să se recombine rapid; această etapă durează miimi de secundă. La un moment dat, există mai multe molecule de apă neutre decât ionii rămași și începe procesul de formare a clusterelor.

De asemenea, durează, aparent, o fracțiune de secundă și se termină cu formarea unei „substanțe de furtună” - similară ca proprietăți cu plasmă și constând din molecule de aer ionizat și apă înconjurate de învelișuri de solvație.

Adevărat, până acum aceasta este doar o idee și trebuie să vedem dacă poate explica numeroasele proprietăți cunoscute ale fulgerului cu minge. Să ne amintim de binecunoscuta zicală că o tocană de iepure are nevoie cel puțin de un iepure și să ne punem întrebarea: se pot forma ciorchini în aer? Răspunsul este reconfortant: da, pot.

Dovada acestui lucru a căzut (a fost adusă) literalmente din cer. La sfârșitul anilor 60, cu ajutorul rachetelor geofizice, s-a realizat un studiu detaliat al stratului cel mai de jos al ionosferei - stratul D, situat la o altitudine de aproximativ 70 km. S-a dovedit că, în ciuda faptului că la o astfel de înălțime există extrem de puțină apă, toți ionii din stratul D sunt înconjurați de învelișuri de solvație formate din mai multe molecule de apă.

Teoria clusterului presupune că temperatura fulgerului cu bile este mai mică de 1000°K, deci nu există o radiație termică puternică de la acesta. La această temperatură, electronii se „lipesc” cu ușurință de atomi, formând ioni negativi, iar toate proprietățile „substanței fulgerului” sunt determinate de clustere.

În acest caz, densitatea substanței fulgerului se dovedește a fi aproximativ egală cu densitatea aerului în condiții atmosferice normale, adică fulgerul poate fi ceva mai greu decât aerul și poate coborî, poate fi ceva mai ușor decât aerul și poate crește și , în sfârșit, poate fi în suspensie dacă densitatea „substanței fulgerului” și a aerului sunt egale.

Toate aceste cazuri au fost observate în natură. Apropo, faptul că fulgerul coboară nu înseamnă că va cădea la pământ - prin încălzirea aerului de sub el, se poate crea o pernă de aer care o ține suspendată. Evident, acesta este motivul pentru care înălțarea este cel mai comun tip de mișcare a fulgerului cu minge.

Clusterele interacționează între ele mult mai puternic decât atomii de gaz neutru. Estimările au arătat că tensiunea superficială rezultată este suficientă pentru a da fulgerului o formă sferică.

Abaterea densității admisibile scade rapid odată cu creșterea razei fulgerului. Deoarece probabilitatea unei coincidențe exacte a densității aerului și a substanței fulgerului este mică, fulgerele mari - mai mult de un metru în diametru - sunt extrem de rare, în timp ce cele mici ar trebui să apară mai des.

Dar fulgerele mai mici de trei centimetri nu sunt practic observate. De ce? Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să luați în considerare echilibrul energetic al fulgerului cu minge, să aflați unde este stocată energia în el, cât de mult este și pe ce este cheltuită. Energia fulgerului cu minge este conținută în mod natural în grupuri. Când clusterele negative și pozitive se recombină, se eliberează energie de la 2 până la 10 electroni volți.

De obicei, plasma pierde destul de multă energie sub formă de radiație electromagnetică - aspectul său se datorează faptului că electronii de lumină, care se mișcă în câmpul ionic, capătă accelerații foarte mari.

Substanța fulgerului constă din particule grele, nu este atât de ușor să le accelerați, prin urmare câmpul electromagnetic este emis slab și cea mai mare parte a energiei este îndepărtată din fulger prin fluxul de căldură de la suprafața acestuia.

Fluxul de căldură este proporțional cu suprafața fulgerului, iar rezerva de energie este proporțională cu volumul. Prin urmare, fulgerele mici își pierd rapid rezervele relativ mici de energie și, deși apar mult mai des decât cele mari, sunt mai greu de observat: trăiesc prea scurt.

Astfel, fulgerul cu diametrul de 1 cm se raceste in 0,25 secunde, iar cu un diametru de 20 cm in 100 de secunde. Această ultimă cifră coincide aproximativ cu durata de viață maximă observată a fulgerului cu bile, dar depășește semnificativ durata de viață medie de câteva secunde.

Cel mai realist mecanism pentru „moartea” unui fulger mare este asociat cu pierderea stabilității limitei sale. Când o pereche de clustere se recombină, se formează o duzină de particule de lumină, care la aceeași temperatură duce la o scădere a densității „substanței furtunii” și la o încălcare a condițiilor de existență a fulgerului cu mult înainte ca energia acestuia să fie epuizată.

Instabilitatea la suprafață începe să se dezvolte, fulgerul aruncă bucăți din substanța sa și pare să sară dintr-o parte în alta. Piesele ejectate se răcesc aproape instantaneu, ca niște fulgere mici, iar fulgerul mare zdrobit își încheie existența.

Dar este posibil și un alt mecanism al decăderii sale. Dacă, din anumite motive, disiparea căldurii se deteriorează, fulgerul va începe să se încălzească. În același timp, numărul de clustere cu un număr mic de molecule de apă în coajă va crește, se vor recombina mai repede și va avea loc o creștere suplimentară a temperaturii. Rezultatul este o explozie.

De ce strălucește fulgerul cu minge?

Ce fapte ar trebui să se conecteze oamenii de știință cu o singură teorie pentru a explica natura fulgerului cu minge?

"data-medium-file="https://i1.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/dld.jpg?fit=300%2C212&ssl=1" data-large- file="https://i1.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/dld.jpg?fit=500%2C354&ssl=1" class="alignright size-medium wp- image-603" style="margin: 10px;" title="Natura fulgerului cu minge)" src="https://i1.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/dld.jpg?resize=300%2C212&ssl=1" alt="Natura fulgerului cu minge" width="300" height="212" srcset="https://i1.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/dld.jpg?resize=300%2C212&ssl=1 300w, https://i1.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/dld.jpg?w=500&ssl=1 500w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" data-recalc-dims="1">!} Fulgerul cu minge există de la câteva secunde până la un minut; poate pătrunde în încăperi prin găuri mici, restabilindu-și apoi forma

"data-medium-file="https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?fit=300%2C224&ssl=1" data-large- file="https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?fit=350%2C262&ssl=1" class="alignright size-medium wp- image-605 jetpack-lazy-image" style="margin: 10px;" title="Fotografie cu fulger cu minge)" src="https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?resize=300%2C224&ssl=1" alt="Fotografie fulger cu minge" width="300" height="224" data-recalc-dims="1" data-lazy-srcset="https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?resize=300%2C224&ssl=1 300w, https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?w=350&ssl=1 350w" data-lazy-sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" data-lazy-src="https://i2.wp.com/xroniki-nauki.ru/wp-content/uploads/2011/08/rygjjrxugkmg.jpg?resize=300%2C224&is-pending-load=1#038;ssl=1" srcset=""> Остановимся еще на одной загадке шаровой молнии: если ее температура невелика (в кластерной теории считается, что температура шаровой молнии около 1000°К), то почему же тогда она светится? Оказывается, и это можно объяснить.!}

Când clusterele se recombină, căldura eliberată este distribuită rapid între moleculele mai reci.

Dar, la un moment dat, temperatura „volumului” din apropierea particulelor recombinate poate depăși temperatura medie a substanței fulger de mai mult de 10 ori.

Acest „volum” strălucește ca gazul încălzit la 10.000-15.000 de grade. Există relativ puține astfel de „puncte fierbinți”, astfel încât substanța fulgerului cu minge rămâne translucidă.

Este clar că din punctul de vedere al teoriei clusterelor, fulgerele cu bile pot apărea frecvent. Pentru a forma un fulger cu un diametru de 20 cm, sunt necesare doar câteva grame de apă, iar în timpul unei furtuni este de obicei destulă. Apa este pulverizată cel mai adesea în aer, dar în cazuri extreme, fulgerul cu minge o poate „găsi” pe suprafața pământului.

Apropo, deoarece electronii sunt foarte mobili, atunci când se formează fulgerul, unii dintre ei se pot „pierde”; fulgerul cu bile va fi încărcat (pozitiv) în ansamblu, iar mișcarea sa va fi determinată de distribuția câmpului electric.

Sarcina electrică reziduală ne permite să explicăm acest lucru proprietăți interesante fulgerele cu minge, precum capacitatea sa de a se mișca împotriva vântului, sunt atrase de obiecte și atârnă deasupra locurilor înalte.

Culoarea fulgerului cu minge este determinată nu numai de energia învelișurilor de solvație și de temperatura „volumelor” fierbinți, ci și de compoziție chimică substanțele sale. Se știe că, dacă fulgerul cu bile apare atunci când fulgerul liniar lovește fire de cupru, acesta este adesea colorat în albastru sau Culoarea verde- „culorile” obișnuite ale ionilor de cupru.

Este foarte posibil ca atomii de metal excitați să poată forma și grupuri. Apariția unor astfel de clustere „metalice” ar putea explica unele experimente cu descărcări electrice, care au dus la apariția unor bile luminoase asemănătoare cu fulgerul.

Din cele spuse, se poate avea impresia că, datorită teoriei clusterelor, problema fulgerului cu bile și-a primit în sfârșit soluția finală. Dar nu este așa.

În ciuda faptului că în spatele teoriei clusterului se află calcule, calcule hidrodinamice ale stabilității, cu ajutorul ei aparent a fost posibil să înțelegem multe dintre proprietățile fulgerului cu bile, ar fi o greșeală să spunem că misterul fulgerului cu bile nu mai există. .

Există doar o lovitură, un detaliu care să-l dovedească. În povestea sa, V.K. Arsenyev menționează o coadă subțire care se extinde din fulgerul cu minge. Până acum nu putem explica motivul apariției sale și nici măcar ce este...

După cum sa menționat deja, în literatură sunt descrise aproximativ o mie de observații fiabile ale fulgerului cu minge. Acest lucru, desigur, nu este foarte mult. Este evident că fiecare nouă observație, analizată cu atenție, ne permite să obținem informații interesante despre proprietățile fulgerului cu minge, ajută la testarea validității unei anumite teorii.

Prin urmare, este foarte important ca cât mai multe observații să devină disponibile cercetătorilor și ca observatorii înșiși să participe activ la studiul fulgerului cu minge. Tocmai asta vizează experimentul Ball Lightning, care va fi discutat în continuare.

Fulgerul cu minge este un fenomen natural unic: natura apariției sale; proprietăți fizice; caracteristică

Astăzi, singura și principala problemă în studiul acestui fenomen este lipsa capacității de a recrea astfel de fulgere în laboratoarele științifice.

Prin urmare, majoritatea ipotezelor despre natura fizică a unui cheag electric sferic din atmosferă rămân teoretice.

Primul care a sugerat natura fulgerului a fost fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa. Conform învățăturilor sale, acest tip de fulger are loc în timpul unei descărcări între nori de tunet și pământ pe axa electromagnetică de-a lungul căreia derivă.

În plus față de Kapitsa, un număr de fizicieni au prezentat teorii despre miezul și structura cadrului a descărcării sau despre originea ionilor fulgerului cu minge.

Mulți sceptici au susținut că aceasta a fost doar o iluzie vizuală sau halucinații pe termen scurt și că un astfel de fenomen natural în sine nu a existat. În prezent echipament modern iar echipamentul nu a detectat încă undele radio necesare pentru a crea fulgere.

Cum se formează fulgerul cu minge?

De obicei se formează în timpul furtună puternică Cu toate acestea, a fost observat de mai multe ori pe vreme însorită. Fulgerul cu minge apare brusc și într-un singur caz. Poate apărea din nori, din spatele copacilor sau a altor obiecte și clădiri. Fulgerul cu minge depășește cu ușurință obstacolele din calea sa, inclusiv intrarea în spații închise. Sunt descrise cazuri când acest tip de fulger a apărut de la un televizor, o cabină de avion, prize, în spații închise... În același timp, poate trece obiecte în drum, trecând prin ele.

În mod repetat a fost înregistrată apariția unui cheag electric în aceleași locuri. Procesul de mișcare sau migrare a fulgerului are loc în principal pe orizontală și la o înălțime de aproximativ un metru deasupra solului. Există, de asemenea, un sunet sub formă de scârțâit, trosnet și scârțâit, care duce la interferențe la radio.

Conform descrierilor martorilor oculari ai acestui fenomen, se disting două tipuri de fulgere:

Caracteristici

Originea unui astfel de fulger este încă necunoscută. Există versiuni în care o descărcare electrică are loc fie pe suprafața fulgerului, fie iese din volumul total.

Nu este încă cunoscut oamenilor de știință compozitia fizica si chimica, datorită căruia un astfel de fenomen natural poate depăși cu ușurință ușile, ferestrele, crăpăturile mici și poate dobândi din nou dimensiunea și forma originală. În acest sens, s-au făcut presupuneri ipotetice cu privire la structura gazului, dar un astfel de gaz, conform legilor fizicii, ar trebui să zboare în aer sub influența căldurii interne.

• Dimensiunea fulgerului cu minge este de obicei de 10 - 20 de centimetri.
• Culoarea strălucirii poate fi de obicei albastru, alb sau portocaliu. Cu toate acestea, martorii acestui fenomen relatează că nu s-a observat o culoare constantă și că s-a schimbat mereu.
• Forma fulgerului cu minge este în cele mai multe cazuri sferică.
• Durata existenței a fost estimată a nu mai mult de 30 de secunde.
• Temperatura nu a fost studiată pe deplin, dar conform experților este de până la 1000 de grade Celsius.

Fără a cunoaște natura originii acestui fenomen natural, este dificil să facem presupuneri cu privire la modul în care se mișcă fulgerul. Potrivit unei teorii, mișcarea acestei forme de descărcare electrică poate apărea din cauza forței vântului, a acțiunii oscilațiilor electromagnetice sau a forței gravitației.

De ce este periculos fulgerul cu minge?

În ciuda multor ipoteze diferite despre natura apariției și caracteristicile acestui fenomen natural, este necesar să se țină seama de faptul că interacțiunea cu fulgerul cu minge este extrem de periculoasă, deoarece o minge umplută cu o descărcare mare nu poate provoca doar răni, ci și ucide. . O explozie poate duce la consecințe tragice.

• Prima regulă care trebuie urmată atunci când întâlniți o minge de foc este să nu intrați în panică, să nu alergați și să nu faceți mișcări rapide și bruște.
• Este necesar să te îndepărtezi încet de traiectoria mingii, păstrând în același timp o distanță față de aceasta și fără a întoarce spatele.
• Când fulgerele cu bile apar într-o cameră închisă, primul lucru de făcut este să încercați să deschideți cu atenție fereastra pentru a crea un curent de aer.
• În plus față de regulile de mai sus, este strict interzis să aruncați orice obiect în mingea de plasmă, deoarece aceasta poate provoca o explozie fatală.

Așadar, în zona Lugansk, un fulger de dimensiunea unei mingi de golf a ucis un șofer, iar în Pyatigorsk un bărbat, care încerca să scape minge strălucitoare, primit arsuri severe mâinile În Buriatia, un fulger a căzut prin acoperiș și a explodat într-o casă. Explozia a fost atât de puternică încât ferestrele și ușile au fost sparte, pereții au fost deteriorați, iar proprietarii gospodăriei au fost răniți și au suferit comoție cerebrală.

Video: 10 fapte despre fulgerul cu minge

Acest videoclip vă prezintă în atenție fapte despre cel mai misterios și uimitor fenomen natural